%Şh±o - • * ^ SH&OftGÎÎE TQl^QZEI e * J "^ c$gmcA JJ7T rMQrj i975 i FJ JITVIIA Ei> OT E . r CV ( I H " ■ KV°'A MM TEODOB^JtAl/AEfo TAÎEllS'lVKCÎIGEVn^ ^Ajmi^smrR ir e#i& LVPTA M CETATEA Bi^~ lEi^Ci^vQKAii pe a raiav 1/ULA. u/Y w$os PEBWP î■•' VIII Cum merseră grecii asupra tătarilor şi-i biruiră r &&<&%£&& i degrabă au mas la locul tătarilor de popas. Tătarii — mii douăsprezece, trei sute, cetele grece care ca -leii dară-n pagini năvală de-i risipiră cu mare sminteală. Mulţi se af Iară desculţi, de straiele lor goi în noroi, lăsînd pradă în mîna grecilor destule arme şi scule. Trăgeau ca la plug prin omătul căzut cu belşug, măcinaţi pînă-n ziuă ca-n piuă. Hanul, cu surpate oase, spre Giurgiu se trase Şi împăratul cînd M zări Pod peste Dunăre porunci... 28 29 IX Cum porunci împăratul pod peste Dunăre spre a-şi trece ostile în contra lui Mihai p3^P^Hăi!p|jp 'e Sinan paşa, vizirul dintiiul l-au chemat să-i sărute călcîiul : „Sinane paşo, eu unul voi să te găteşti de război, să vină din Anatolia beilerbeii, s amliii, caramanii şi gintiii, din Rumelia să-i chemaţi pe cadiii multlăudaţi, supusul cel nesupus pînă ce-1 veţi fi răpus, că datu-mi-au făgăduinţă de credinţă plătită cu aur şi-acum se-ntoarnă ca un balaur şi fără frică ţările-mi strică. Cetăţi prăpădeşte, iarba ce creşte, 30 oraşe le lasă golaşe, turnuri şi case de la moşu rămase. Giurgiul şi Brăila mi le-a luat cu de-a sila, năucul îmi sparge Rusciucul, unde-am avut oşti nu mai cunoşti şi l. a u tăiat pe Mustaţa, mai scump ca o raia, Mustafa temutul ce mi-au fost scutul ! Silistra, Varna şi Baba şi pînă la Pravăţ, Dobriţa, Zagara, Plevna, Nicopole, Vraţa şi Vidin toate le-a surpat, nimic n-a iertat. Hanului de care tremură toţi nasul i 1-a tăiat, ca la hoţi, de-am trimis pe urma lui oştirea, partea mea a fost risipirea, m-au ruşinat cum nu s-a mai aflat. Ba mi-au răpit şi şerbii dulcei Serbii şi îl ameninţă pe cel ce i-a dat caftanul şi buzduganul. 31 ■ fţ ." Du- te dară, vizire, şi tîrăşte-i pe vlahi în robire, iar pe gheaurul să mi-1 aduci ferecat în butuci, amarul să i-1 plătesc cu amar şi pune-n locul lui un serdar să domnească peste toate cetăţile şi să facă dreptăţile !" X Cum ieşi Sinan paşa din Constantinopole şi veni în Vlahia peste Mihai inan acestea cînd auzi ■H s-ajungă-n Vlahia se nevoi cu mare alai, să-1 piarză pe Mihai. Altminteri gîndea domnul veghindu-şi tronul urzind plan să-1 împresure pe Sinan drept care se porni cu ai lui în poieni, la locul Călugăreni, din zori în amurg stînd cu ochii pe turc. Cu pecetea cea mare trimise lui Jicman craiul scrisoare să vină cu ostile din Ardeal Sn goană de cal. La Călugăreni, pe pod, turcii buluciră mult norod, dar el cu sîrg i-au risipit în smîrc, 32 33 de-a rostogol, ca porcii-notau în nămol de parcă-i sfîşia cu colţii balâureşti şi cu solzii. XI Cum îl prăvăli pe Sinan paşa în smîrc hiar Sinan căpitanul îşi pierdu turbanul de rămase fără cal, fără şa şi fără feregea, ca porcul nu-şi afla locul, de săriră dintr-însul trufia şi plînsul... 34 35 XII Cum chibzui Sinan paşa să-1 prindă pe Mihai cu vicleşug a^^@££^3^B| unde zace întins ruşinat şi învins. Hotărîră să-1 dea pe domnul pierzării, cumpărîndu-i pe boierii ţării. ihnea şi paşa Hasan, în zori, se traseră de prin ascunzători şi săriră cu oşti bogate să-i cadă lui Mihai din spate, dar el se-ntoarse şi-i lovi pînă le-ngenunche bărbăţia-n ţărînă. Ca uliul cel de pe cer el i-a trecut prin fier. Hasan ajunse deolaltă cu vizirul din baltă şi-i povesti cu-nfricoşat grai ce au păţit de la Mihai, iar Sinan spuse, dînd din coate, că spaima de gheaur l-au învăţat să înoate, şi-i mai spuse cum un spahiu, aflîndu-1 mai mult mort decît viu, trăgîndu-1 de barbă 1-a scos în iarbă, 36 37 XIII Cum făcură sfat cu Mihnea Voievod să-1 prindă pe Mihai s^e^st^fcgS unde de dinainte-avea conac aşteptînd de la Jicman olac vroind ştire cînd îi trimite oştire. ise Mehmet beiul atunci „Mihneo vodă, tu să-1 aduci !" „De-i după a mea socoteală, boierii îl pun la popreală !" După Dan vistierul de-au trimis acesta pe domnul viu 1-a promis. La ungurul Chiral Albert s-a dus : „Mihai vodă va fi răpus, tu ia galbeni de-aci cincizeci de mii şi du-te unde-ai s-apuci c^aici au venit mulţi turci, galbenii paşii de-i iai, lasă-i-1 lui pe Mihai !" Chiral Albert iute pleacă lăsînd oastea lui Mihai săracă şi Mihai înţelege a boierilor fărădelege. Călugărenii îi lasă şi spre Rucăr se-ndeasă 38 3.9 XIV Cum Sinan paşa pătrunse în Vlahia şi cum robi pe mulţi m^^^<^^c^^ ntrînd în Vlahia, fălos, Sinan o-ntoarse cu susul în jos ; la Tîrgovişte se-ntărea şi la Bucureşti petrecea, dar de bine ce-i paie, Jicman munţii îi taie şi cu mare alai vine de se-mpreunează cu .Mihai. 40 XV Cum Jicman, unit cu Mihai, merse asupra turcilor §S?P3©^^jS rincipii cei doi s-au îmbrăţişat şi tunurile au numărat. Răzvan voievod cu de oameni năvod în frunte sta, veghetor cu oştenii — ciopor şi Tîrgoyiştea-n cale de-o întîlniră o arseră şi-o năruiră şi cetatea ardea cu turcii în ea, turcii, cinci mii, arseră ca făclii, numai unul dintre ziduri s-a şters şi la Sinan au mers de i-au spus cum vin cu cazne grele ostile cîte trele, a lui Jicman, a lui Mihai şi-a lui Răzvan. Şi zis-au bătrînul Sinan : 41 XVI Cum făcu Sinan paşa sfat cu Hasan paşa ;em in faţă oşti cum rar cunoşti, nobili juni gata de multe minuni. Tîrgoviştea se pîrjoli peste paşa Aii, trecură vîlvătăi peste soţii săi, şi-acum Mihai vine să se bată cu mine. Tu, Hasane, ia-n stăpînire podul Dunării, cu grăbire, fă-te giulgiu peste Giurgiu să nu care cumva să încerce de la tine a-I lua că belşug de unguri ne vine şi vlahi — mulţime şi valoni — înzăuaţi coconi. De ne-or prinde aici de cap ne vor face mai mici mai bine ne-am trage de Dunăre-ncoace ; oştilor poartă-le trupul către Rusciucul, haide, Hasane, şi te preumblă, că Mihai îmi calcă pe umbră, încalecă iute şi du-te, că-n urmă-ţi pornesc şi eu cu-al oştilor greu ! N-ajung ei bine la schele şi oştirile cele trele de dinapoi îi mînă în Dunăre ca pe oi. 42 43 XVII Cum ajunseră la Giurgiu, cum luară cetatea şi stricară podul ş^CJ^^g el dinţii ajunse Răzvanitl şi-şi propti în pod buzduganul, în ailaltă lăture ai lui Minai veneau să sature pofta beilor, mişeilor, iar crai Jicman se-nălţă peste toţi căpitan. Din moara cea amară puţini turci scăpară că au pierit numa-ntr-o zi cam la două sute de mii. Pieiră anatolieni, rumelioţi, salmiţi, ieniceri şi spahii. Pieiră agalele şi paşalele, plutind pe Dunăre în apă tulbure. 44 XVIII Cum îi fărîmară pe turci şi cum îi înecară în Dunăre colo să fi văzut răul ce turcilor s-au făcut cînd vlahii le dumicară trupul de erau ca oile, faţă cu lupul, zăcînd goale, numai în piele cu ierbi sîngerate sub ele. Mihai cu baltag ridicat pe mulţi trimise la iad făcînd mare osîndă ân turma cea tremurîndă ce vărsa lacrime-n praf strigînd : „Alah i Alah !" Se înecară necredincioşii în şuvoaiele roşii, traşi în moarte de lumea cea de departe. Averea, galbenii, turbanele, le popriră cătanele, cîţi turci cu suflare se mai găsiră ungurii îi robiră 45 şi-ncărcaţi cu averi şi scule pentru muieri, la Ardealul s-au grăbit de-au conăcit. Numai Sinan rămase cu pierzarea în oase peste măsură mirat de ce i s-a întâmplat. Cînd steaua-şi văzu că apune crezu că e ceas cu minune şi la Constantinopolea întors se prăpădi, de zile stors amant şi înveninat. Aşa păţi tacul cel blestemat ce-şi pierdu toţi vitejii sub sabia trasă de Vlahia. 46 XIX Cum se întoarse Mihai cu Jicman şi cum îl petrecu în Ardeal 5îW<Ş€«§ spre scaunul lui se-ntoarce cu bine, Mihai pe Jicman cu fală îl ţine şi-i dădu, sfetnice, armele cele mai vrednice şi4 petrecu, îngreuiat de plocoane spre ţara mîmdrei lui coroane, iar el, în jeţul domnesc se-ntări lăudat în felurite împărăţii, domnind nesupărat şi de turci ne-ntărîtat, împăratul gîndind cum să-1 piardă ou zile pe noul Ahile... XX Cum trimise împăratul pe Afiş paşa să-1 amăgească pe Mihai şi să lege pace &&&§&>• i împăratul 1-a trimis pe viteazul Afiş să treacă în tropote la cetatea Nicopole, s-aşeze tabără nouă cu tunuri treizeci şi două şi ispitindu-1 pe Mihai cum ar face să lege cu dînsul pace, iar acesta, pricepînd ce are turcul a-i zice şi că viaţa ar sta să-i ridice, repezi şi el un sol la turcul zicînd că-i gata să facă tîrgul. în vremea asta bătu multe posti s-adune grabnice oşti, Dunărea s-o calce, cu tunuri şi arce şi să-1 înconjure cu dichis pe paşa Afiş. Primul trecu apa cu luntrea unul Udrea, 48 cu moldovanii şi darabanii şi cu cazacii, o mie, gata de bătălie. 49 recînd Udrea Dunărea, tabăra lui Afiş o au călcat cum nu s-a mai aflat că turcii de luptă fugiră şi-n grabă mare se risipiră, ruşinaţi şi goi, neprivind înapoi, lăsînd în părăsire, averile sub coviltire : fiece moldovan se-mbogăţi c-un iatagan, dorobanţii luară sfanţii, cazacii spintecară sacii cu zaherea, iar Afiş paşa, procopsit numai c-o gloabă, la Tîrnovo sosi-n grabă. XXII Cum trecu Mihai Dunărea şi arse Nicopolea si Vidinul ww^s«?taW^ e-a călare pe calul, Mihai de trecu malul peste Nicopolea se prăvăli şi-o pîrjoli, iar cînd şi Vidinul 1-a cercat bulgarii de i s-au închinat, ieşind turcii din Vidin să se bală cu multă gloată, ducînd greul, Mihai căzu în mijlocul lor ca leul. I-a certat cu sabia şi cu tunul de n-a rămas, din şase mii, unul, cu prăzile îşi vîrfui lăzile — galbeni şi carboave — făcu sclavi şi sclave şi trecând cu corabia în Vlahia, după atîta istovişte şezu pe tron, la Tîrgovişte. Acuma nimica nu mai stîmpăra-n turci frica, cîţi numele 14 spuneau cădeau morţi şi scorneau gînduri cîte să nu-1 întărite. Şi-atunci sultanul Mehemet 1-a chemat pe Ibraim paşa cel înţelept „Ce să fac cu-acest Mihai, Ibraime, că mi-a răpus oşteni o mulţime, că arde şi pradă ograda mea toată ? Să ne batem cu el nu-i bine defel, după cîte văzum ar fi isă-1 pierdem. Dar cum ? îmi frămînt ţeasta, ce-i de făcut într-aceasta ? Să trimitem la el cocon cu plocon ?" Şi Ibraim zise : „împărate al meu, mi se pare că n-avem a face decît să căutăm pace. Scrisori bune-i vom scrie şi i-om trimite din vistierie scule să-1 îndestule, spunîndu-i să lase mînia şi să domnească-n Vlahia şi în Ardeal, de se va nevoi a-1 birui." 52 53 XXIII Cum trimise împăratul lui Mihai plocoane preţioase iind sorocită solie, împăratul trimise aurărie scoasă cu jale din haznale : caftane cu fire, săbii, potire cu pietre scumpe bătute, surguciuri nemaivăzute, cai cu argintate frîie, toate lui Mihai să-i rămîie. Cine să preţăluiască dajdia împărătească ? Să cerceteze, cine diamante şi rubine, cai înşeuaţi şi încăpăstraţi ? Să primească Mihai strălucita solie să-şi uite supărarea pe-mpărăţie, împrilejind planul de-a se-mprieteni cu sultanul 54 şi coroană pe cap să-i puie, numai el, Mihai, să nu mai răpuie cetăţile din Turchia pe unde-şi poartă mânia ! Vlahia să şi-o stăpînească în pace, şi Ardealul, de-i place, oriunde iva pofti să meargă, doar Dunărea să n-o treacă... 55 XXIV Cum veni solul împăratului la Mihai şi-i aduse darurile SSPB^Ş m t)V